autor: Ramona Biciuşcă

Cuvântul “Ceramica”

vine din greacă keramikos (κεραμικος), însemnând “ceramică”, care, larândul său vine de la keramos (κεραμος), însemnând “pământ de olărie” se mai numeşte unmaterial obţinut prin modelarea şi arderea argilelor. Aceeşi denumire se dă şi artei şi tehnicii defabricare a obiectelor prin modelarea şi arderea argilelor, denumităsi arta ceramicii, precum şiobiectelor de argilă făcute prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea,smălţuirea, uscarea şi arderea lui.Arta prelucrării lutului este foarte veche. De exemplu, într-o peşteră din provincia Hunan China, au fost descoperite mai multe piese de ceramică cu o vechime estimată la 17.500 – 18.300 de ani.

Inceputurile

Aparitia ceramicii coincide in mod semnificativ cu sedentarizarea oamenilor, caci ea presupune accesul, cel putin sezonier, la rezerve de lut, si s-a nascut din nevoia de a depozita stocul de hrana si lichide obtinut prin cultivarea plantelor si cresterea animalelor. 
Diversele culturi preistorice si apoi cele istorice dezvoltate in Orientul Apropiat si Mijlociu au fost cele care au marcat primii pasi, la inceput timizi, in constituirea unor tehnici de productie si decorare a ceramicii, ce aveau sa fie transmise si rafinate timp de milenii. 

Există o lungă istorie a artei ceramice în aproape toate culturile dezvoltate, şi, adesea, obiecteceramice sunt toate elementele artistice stânga din culturi a dispărut, ca şi cea a Nok în Africapeste 2000 de ani în urmă. Culturi remarcat în special pentru ceramica fina include chineză,cretană, greacă, persană, Maya, culturile japoneză, Dominicană, şi coreeană, precum şi culturile occidentale moderne.

Dar ce este ceramica

Sub denumirea generica de articole de ceramica sunt grupate toate articolele de olarie și portelan – obiecte realizate din argila intarita prin procedeele de uscare sau ardere. Istoriaceramicii este una complexa si imbinata, ca si dezvoltarea societatii umane care, de-a lungultimpului, a descoperit si dezvoltat diferite materiale ceramice si tehnici de prelucrare.Oamenii primitivi se indeletniceau cu vinatoarea si cu urmaritul cirezilor. Acest stil deviata nomad le permitea sa produca putine articole, iar acestea erau, in general, unelteesentiale si portabile pe care le foloseau pentru a-si asigura vestminte si adaposturi, sau lavinat.Atunci cind societatile umane au devenit mai stabile, argila a devenit un material folositor pentruproducerea unor vase pentru pastrarea hranei de la o recolta la alta. Prezenta vaselor de olariein descoperirile arheologice din perioada neolitica indica existenta unor comunitati agricolestabile care constituie baza dezvoltarii oraselor, adevaratei civilizatii. Dezvoltarea timpurie atehnologiei ceramice reprezinta o parte importanta a dezvoltarii ulterioare a culturii umane

Inca de la primele forme de prezentare a ceramicii ca sculpturi rituale ea a evoluat si s-a diversificat datorita nevoilor umane, astfel fiind folosita atit la confectionarea unor vasereligioase si pentru provizii, la vesela, obiecte de arta, izolatori pentru cablurile de curentelectric.Cum articolele din ceramica sunt produse conform unor tehnologii din ce in ce mai complexede catre diferite culturi si comercializate intre civilizatii diferite, nu este de mirare faptul ca elesunt la fel de variate ca si timpurile, locurile si oamenii care le-au creat. Insusirea calitatii de aidentifica articolele de ceramica, timpul si locul lor in istoria design-ului precum si rolul lor,surprinde esenta civilizatiilor din lumea intreaga si da satisfacitia cunoasterii uneia dintre celemai adaptabile creatii ale sale.Articolele de olarit si din portelan sunt obtinute din argila si intarite prin ardere. Unele argilesunt pregгtite de catre olari in stare bruts, exact asa cum sunt extrase din pamint.

In Mesopotamia mileniului VII i.H., cultura Proto-Hassuna producea vase construite manual din suluri lungi de lut roscat, suprapuse in spirala si arse la temperaturi joase. Mai apoi, in mileniile VI-IV, cultura Samara incepe sa-si picteze vasele cu ornamente brun-roscate inspirate din tesaturi si inventeaza marca de olar, simptom al aparitiei comertului, cultura Halaf acorda mai multa importanta pregatirii lutului, iar cultura Ubaid introduce o prima versiune a rotii olarului si ridica temperatura de ardere la 1.050-1.200° Centigrade. 

In Egipt, perioada predinastica si cea dinastica timpurie (Regatul Vechi) sunt cele care aduc cele mai multe si mai diverse inovatii in ceramica: culturile nubiana si Fayum, ceramica de Badarian, Naqada (I si II) si de Meidum se fac toate remarcate printr-un vocabular decorativ propriu, prin vasele cu pereti foarte subtiri si rezistenti, datorita unei laborioase ‘preparari’ a lutului, si prin simplitatea rafinata a formelor utilizate. Aici, roata olarului patrunde abia pe la 2.400 i.H. si continua sa convietuiasca multa vreme cu ceramica modelata manual. 
Dar cea mai spectaculoasa inventie autohtona a fost cu siguranta faianta, cunoscuta drept ‘pasta egipteana’, obtinuta dintr-un amestec de praf de cuart cu natron sau carbonat de potasiu, prin arderea caruia, pe suprafata obiectului, se formeaza un fel de glazura vitroasa. Prin adaugarea de cupru in amestec, acesta capata o frumoasa nuanta de turcoaz, iar manganul il facea purpuriu. Din acest material au continuat sa se produca, de-a lungul intregii istorii a acestei civilizatii, mici obiecte modelate manual sau presate in mulaje (flacoane, amulete, margele, figurine, insertii pentru alte obiecte), constituind una dintre marcile sale distinctive. 

Perioadele istorice ulterioare (Regatul Mijlociu, cel Nou si Epoca tarzie) aduc mai putine inovatii in ceea ce priveste sistemul decorativ, foarte traditionalist, dar au meritul de a fi crescut simtitor calitatea produselor, gratie imbunatatirilor aduse rotii olarului si receptivitatii aratate pentru formele si tehnicile ceramice ale culturilor straine cu care egiptenii vin acum in contact prin comert sau cucerire. In perioada ptolemaica apare chiar o productie de ceramica neagra lucioasa ce o imita pe cea greaca, iar faianta autohtona capata o nuanta caracteristica, de albastru inchis. 


În prezent, din ceramică se fabrică o varietate de produse, de la obiecte sanitare şi veselă,până la faianţe şi ţigle pentru acoperiş, izolatoare electrice, piese tehnice rezistente latemperaturi înalte. Cele mai multe produse tradiţionale din ceramică au fost făcute din lut (sau lut amestecat cu alte materiale), în formă şi care sunt expuse căldurii, şi veselă şi produse din ceramica decorative.