Autor: Ramona Biciușcă

– actiunea de a modela, de a reproducea plastica a unor obiecte, a reinterpreta prin intemediul materialelor.

Tehnici de modelare a ceramicii

in epoca neolitică au existat, în principal, 3 tehnici de modelare:[2]

  • frământarea unui boț de lut și scobirea lui, tehnică folosită la vasele de dimensiuni foarte mici, mai degrabă miniaturale.
  • tehnica au columbin. Se realiza mai întâi fundul rotund și plat al vasului peste care se așezau colăcei din lut cu diametru variabil. Ultima operație era netezirea pereților atât la exterior, cât și în interiorul vasului.
  • construirea vasului din fâșii, din benzi de argilă, care se lipeau de fundul vasului.

Ulterior au apărut și alte tehnici de modelare: cu roata olarului sau prin turnarea în tipare. Deși era cunoscută în Grecia antică încă din epoca bronzului, roata olarului a apărut târziu în spațiul balcanic, pe la 450 i.e.n, deci în epoca La Tène. Tiparele sunt atestate pentru prima oară tot în La Tène. În neolitic au fost folosite în exclusivitate doar primele trei tehnici de modelare.

După modelarea vasului respectiv acesta este pus în cuptoare speciale, pentru a fi arse. Vasele scoase din cuptor se lustruiesc și vasul este finalizat.

În ziua de azi această meserie este pe cale de dispariție.

TEHNOLOGİİ DE PRODUCERE A CERAMİCİİ ARTİZANALE

Obţinerea produselor din lut se poate realiza prin diferite tehnici, cel mai des folosite fiind:  

Modelarea liberã – este procedeul cel mai vechi şi individual, prin care bucãţi dev lut sub formã de bile, funii, sfori, împletituri sunt adesea unite între ele prin lut mai moale.Produsele obţinute în acest fel nu se pot folosi pentru a obţine seturi, pentru cã nu sunt identice, prin aceastã tehnologie se obţin numai produse unicat; [2] 

Olãritul folosind roata olarului – permite obţinerea unui numãr mai mare de produse de acelaşi fel.v Roata olarului este un utilaj care are în componenţã douã discuri : unul superior, mai mic, pe care se aşazã bulgãrele de lut ce se prelucreazã şi un alt disc inferior, mai mare, cãruia i se imprimã mişcarea de rotaţie prin intermediul pedalei. Modelarea vasului necesitã o foarte bunã tehnicã şi o vitezã de lucru mare, pentru ca lutul sã nu se usuce.

Procesul de obţinere a acestor produse cuprinde [2]: 

pregãtirea lutului , ce constã în curãţarea argilei de impuritãţi şi frãmântarea ei împreunã cuü apa; Prelucrarea constã în :  

debitarea în bulgãri mai mici şi frãmântarea lor, formarea bulgãrelui de lut deü mãrimea vasului şi trântirea lui pe discul superior al roţii imprimându-i o uşoarã mişcare; 

 centrarea bulgãrelui pe disc şi modelarea lui;

 ridicarea pereţilor vasului;ü

 realizarea formei dorite (modelarea gâtului oalei); 

fasonarea interiorului şi exteriorului oalei;ü  

aplicarea toartelor, brâielor sau altor elemente decorative;  

tãierea şi scoaterea de pe discul roţii;  

uscarea vasului în aer liber sau pe un blat de lemn;ü

 finisarea constã în decorarea şi glazurarea produsului;

  arderea produsului. 

BIBLIOGRAFIE [1] Gheorghe M. – “Materiale de construcţie” vol. I, carte, Editura Conspress ,Bucureşti,2010 [2]. Lichiardopol G , Stoicescu V- “Educaţie tehnologicã”, manual clasa a-VI-a, Editura Aramis, Bucureşti, 2005 [3] www.Ceramica tradiţionalã româneascã [4] www.Mãrfurile-ceramice [5] www.referat.ro-Despre ceramicã

Turnarea în forme– acest tip de formare constă în topirea amestecului ceramic la temperature 

t>2000 0C urmată de turnarea în forme refractare. 

Procesul tehnologic este următorul:

  pregătirea barbotinei(materialului) şi a formei,ü  

turnarea barbotinei în formă,  

formarea peretelui,ü  îndepărtarea excesului de barbotină,

uscarea,  

desprinderea piesei fasonate

Pentru realizarea produselor, lutul trece prin anumite faze de pregatire, prelucrare si finisare , care sunt specifice produselor care se realizeaza si zonelor geografiice in care se produc.
Lucrate cu mana sau utilizand roata olarului, produsele de ceramica pastreaza intotdeauna proportiile corespunzatoare destinatiei, asigurand si un aspect placut si elegant.
Prelucrarea lutului se întâlneste in zonele de deal, in special unde nu sunt conditii favorabile pentru dezvoltarea agriculturii, fiind influentata de caracteristicile materiei prime existente in zona si de existenta pietei de desfacere, cu ocazia târgurilor organizate cu diferite prilejuri.
Ceramica,in special vasele din lut ars, reprezinta unul dintre atributele remarcabile ale civilizatiei stravechi, marturie stand numeroasele descoperiri arheologice.
Ceramica lucrata cu mana, realizata din lut negru, este lustruita in exterior. Din ceramica se pot obtine articole ca : ulcioare,cani,farfurii, vase de flori, oale si obiecte decorative.
In scopul realizarii impermeabilitatii, cana se imbrica cu un decor lustruit, asigurându-se astfel îmbinarea utilului cu frumosul.
Una dintre cele mai puternice traditii din Romania si forma de reprezentare a culturii ei bine pastrate de-a lungul timpului, care a rezistat la influenta curentelor moderne. Prelucrarea ceramicii consta in extragerea si curatarea lutului, modelarea vasului, uscare, decorare, arderea acestuia intr-un cuptor special si apoi pictat in functie de specificul fiecarei zone.

Initial, „materia prima” se depoziteaza intr-o groapa, straturi-straturi, umezite din plin cu apa. Apoi, se scoate pe un tol, se framinta cu picioarele timp de trei ore, fara oprire, si se trece printr-un malaxor, pentru a scoate toate impuritatile. In final, se fac calupuri, din care se taie felii. Urmeaza partea cea mai frumoasa a muncii de olar: modelarea vaselor. Se ia o bucata de lut dintr-o felie, se mai framinta o data in mina, se face un bot, pe care olarul il izbeste pe roata. Rotile pot fi electrice sau „la picior”, insa se cunoaste diferenta dintre ele. Cea electrica este foarte buna pentru copii, care nu-si pot coordona miscarile miinilor cu cele ale piciorului. Roata trebuie sa aiba permanent aceeasi viteza, altfel vasul se descentreaza si devine rebut sub miinile unui nepriceput. Olarul mai are nevoie de o lopatica din plastic sau lemn, cu marginile perfect drepte, o sirma sau ata tare si un corn de vitel cu virf din pana de gisca. Dupa „trintirea” lutului pe roata, incet-incet oala incepe sa se modeleze. Mai intii se lucreaza baza, care nu trebuie sa fie groasa, pentru ca se va sparge, peretii sint finisati cu lopatica si apoi se lipeste o „urechiusa” pe post de miner, daca este nevoie. Oala este desprinsa de pe roata cu ajutorul sirmei sau al atei, dupa care se aseaza pe o polita, la uscat. Vara este suficienta temperatura de afara, insa iarna trebuie sa se incalzeasca atelierul. In aceasta faza, ceramica este „cruda”.